In lumanarea de botez am avut cale....la 1 an si un pic, adoram garoafele...imi plac si acum, desi par perimate, si sunt asociate prea tare cu trecerea in lumea de dincolo...cale am avut si in buchetul si lumanarile de nunta(chiar daca acum divortez, nu le voi asocia niciodata cu asta, florile n-aduc niciodata ghinion...), crinii la fel...imi plac florile de camp, efemerii maci sau margaritarele, ghioceii si violetele primaverii...deopotriva, le-as prinde-n par de copilasi....si-n borul palariei mele, si-n glastra pe masa-n casa....proaspat culese din gradina...
Cati oameni mai ofera flori? Si care-i motivatia, sau scopul? Bucuria din ochii celei care le primeste, sau banuiala si asteptarea ca oferind flori primesti neaparat ceva la schimb? Sa nu ai niciodata asteptari....ca sa nu fii dezamagit...
Mai este asta un gest simplu? Oare mai vine din suflet? Cine stie...am sa cred cu tarie toata viata ca unii barbati ofera flori din dragoste...si atat...
Obisnuiesc sa-mi cumpar si singura flori....de-a lungul anilor am primit nenumarate...insa nu pot rezista unui buchet de margarete sau "ochiul-boului"...asa cum nu am mai rezistat si am incercat sa imi creez singura un mic aranjament, pentru sufletul meu, cu flori fara anotimp, desi cumva incepe sezonul lor...crizanteme fel de fel...
Am ales culori fine, de proaspat si visare...de speranta si liniste sufleteasca. Pentru ca inca mai cred in dragostea curata...si in a doua sansa la fericire.
